Un veac de singurătate

 "Lucrurile au și ele viață; totul e să le trezești sufletul."
 
 "Cât de ciudați sunt oamenii. Își petrec viața luptându-se împotriva preoților, și-ți aduc în dar cărți de rugăciuni."
 
 "Regăsirea obiectelor pierdute e împiedicată de rutină, de deprinderi, și tocmai de aceea îți dau atât de mult de furcă pentru a le regăsi."
 
 "Literatura este jucăria cea mai bună care s-a inventat vreodată pentru a-ți bate joc de oameni."

Ciuleandra

" În două zile un om, singur cu sufletul lui, între patru ziduri, înțelege mai mult decât altfel în douăzeci de ani."

 "În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur. De-abia atunci i se lămurește că el constituie o lume separată, complicată, fără legături cu ceilalți oameni și restul lumii, decât doar materiale. Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot."

" Pentru bolile sufletului nu există doctor mai bun decât bolanvul însuși."

 

Mandrie si prejudecata

" Nimic nu este mai înșelător decât falsa modestie. Ea înseamnă adesea neglijență în opinii și uneori, laudă indirectă."

" Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulțumește mai mult: fiecare zi îmi întărește credința în nestatornicia firii omenești și mă convinge de puținul temei care se poate pune și pe ceea ce pare a fi merit și pe ceea ce pare a fi bun-simț."

" Proștii sunt până la urmă, singurii bărbați pe care merită să-i cunoști."

" Gândește-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îți aduce bucurie."    

Pe drumuri de munte

"Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce ţi se dă, nu însă şi tot ce ai voi."

"A te entuziasma înaintea unei flori răsărite pe margini de prăpăstii, a rămânea petrificat sub farmecul melodiilor văzduhului şi a codrilor frământaţi de vânturi; a plânge cu roua care cade din ceruri şi a intona imnuri dumnezeieşti cu pâraiele care murmură — toate acestea sunt, desigur, lucruri de mare preţ."

"De ce am jeli numai soarele ce apune şi n-am nădăjdui şi în soarele ce va să răsară?... Oare, dacă o frunză se scutură, o altă frunză mai plină de viaţă nu răsare la loc? Şi dacă o floare se vestejeşte, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară?... "