Se afișează postările cu eticheta Javier Marias. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Javier Marias. Afișați toate postările

duminică, 7 iunie 2015

Mâine în bătălie să te gândești la mine

"Mâine în bătălie să te gândești la mine; și cadă spada ta fără tăiș: mori în deznădejde. Povară să fiu eu mâine pe sufletul tău, să fiu eu plumb înlăuntrul pieptului tău și sfârșească zilele tale în sângeroasă bătălie: cadă lancea ta. Gândește-te la mine când am fost muritor: mori în deznădejde." 
  
"Punctul de vedere al societății nu este propriu nimănui, e propriu doar timpului și timpul este alunecos ca somnul și zăpada compactă și întotdeauna îți permite să spui "Nu mai sunt ce am fost", e foarte lesne, atâta vreme cât mai este timp." 
  
"Cel mai intolerabil e să devină trecut cineva pe care ți-l amintești ca viitor." 
  

"Firul continuității neîntrerupt, firul meu de mătase încă intact, dar fără ghid: încă o zi, ce nenorocire, încă o zi, ce noroc." 

marți, 7 aprilie 2015

Când eram muritor

"Uităm aproape totul în viață și ne amintim de toate în moarte sau în starea în care se află o fantomă."
 
"[...] în felul în care amânăm toți lucrurile pe mai târziu și credem că va exista un mâine în care va fi posibil să  reținem ceea ce astăzi, ca și ieri, trece, se scurge și fuge, ceea ce devine pe nesimțire o nouă rutină care ne nivelează în felul ei zilele și nopțile până când acestea din urmă nu se mai pot concepe fără elementele care s-au instalat în ele, și nopțile și zilele trebuie să fie identice, în aspectele esențiale cel puțin, ca să nu existe nici renunțare, nici sacrificiu pentru cel care le iubește și le poate suporta."

"Ceea ce e mai eroic în om nu e faptul că trăiește sau că moare, ci faptul că durează, fără îndoială."
 
"Nu acorda nimănui răgaz, dacă o faci, te va face să plătești."

luni, 22 august 2011

Romanul Oxfordului

"Viata nu ne rapeste numai propria noastra viata, ci si vietile celorlalti."

"In Anglia, lumea abia daca se priveste pe furis si fara nici o intentie, incat vesnic te poti indoi daca cineva vede, intr-adevar, ceea ce pare ca priveste, atat de opaci stiu sa-i devina ochii in menirea lor fireasca."

"Nu exista dusmani mai mari decat cei care ne sunt si prieteni."

"Legaturile, in afara celor de sange, nu sunt niciodata adevarate legaturi, posibila varietate a comportamentelor e minima, surprizele sunt false, pasii sunt formalitati, totul pare infantil: apropierile, implinirile, departarile; plenitudinea, lupta, indoielile; certitudinea, gelozia, abandonul, rasul; totul te plictiseste inainte de a incepe."

joi, 2 iunie 2011

Inima atat de alba

"Cel mai primejdios e sa asculti, caci inseamna sa afli, sa stii si sa fii la curent. Urechile sunt lipsite de pleoape ce s-ar putea inchide instinctiv la auzul cuvintelor rostite, nu te poti feri de ceea ce presimti ca vei asculta. Totdeauna e prea tarziu."

"A fi impreuna cu cineva inseamna in mare masura a te gandi cu voce tare, adica a te gandi la orice de doua ori in loc de odata, prima oara cu gandul si a doua oara cu povestitul; casatoria e o institutie cu vocatia povestitului."

"...lucrurile dificile par cu putinta daca te gandesti putin la ele, dar devin imposibile daca te gandesti prea mult."

"Ceea ce repugna in viata atrage pana la sfarsit daca-l vezi in suficiente randuri pe un ecran de televizor."

"Toata lumea obliga pe toata lumea si daca n-ar fi asa lumea s-ar opri, totul ar ramane plutind intr-o oscilatie globala si continua, la infinit. Lumea nu vrea decat sa doarma, regretele anticipate ne-ar paraliza."

"Propria-ti viata nu depinde de faptele tale, de ceea ce faci, ci de ceea ce se stie despre tine, de ceea ce se stie ca ai facut."

"Nimic nu te oboseste mai tare ca nefericirea."

"Lumea iubește în mare măsură fiindcă e obligată s-o facă. Uneori sunt obligați de ceva exterior sau de cineva care nu mai face parte din viața lor, îi obligă trecutul, descumpănirea lor, propria lor istorie, biografia lor nenorocită. Sau chiar lucruri pe care le ignoră și nu sunt la îndemâna lor, acea parte din ereditarea noastră pe care o avem toți și care nu ne e cunoscută."
 
"Secretul n-are caracteristici proprii, e determinat de tăinuire și de tăcere, sau de prudență, de asemenea de uitare, să nu comentezi și să nu povestești fiindcă cel mai primejdios e să asculți, e ceva de care nu te poți feri, și doar atunci se întâmplă lucrurile, când nu sunt povestite. A le povesti înseamnă a speria și a izgoni faptele."