Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stanescu. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 martie 2013

Luna în câmp


 Cu mâna stângă ți-am întors spre mine chipul,
 sub cortul adormiților gutui
 și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
 văzduhul serii mi-ar părea căprui.

 Mi s-ar părea că deslușesc, prin crenge,
 zvelți vânători, în arcuitii lei
 din goana calului, cum își subție arcul.
 O, tinde-ți mâna stângă către ei

 și stinge tu conturul lor de lemn subțire
 pe care ramurile l-au aprins,
 suind sub luna-n seve caii repezi
 ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

 Eu te privesc în ochi și-n jur să șterg copacii
 În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
 ... și ai putea, uitând, să ne strivești în gene
 dar chipul ți-l întorn, pe brațul stâng.

vineri, 7 octombrie 2011

Aeroport de toamna

Tras inapoi de planeta auzeam ingeri,
auzeam pietrele, galbenul, verdele
cum urcau noaptea spre centrul pamantului.

Aeroportul lansa diavoli cu coada aprinsa
si arzand treptat treptat de la copite
pana la crestet, si numai coarnele
le ramaneau intregi si se desfaceau
prabusindu-se
fiecare-n alta parte.

Timpul se sparsese;
fiecare apucam din el ce puteam,
si nici macar nu mai curgea peste tot
la fel:
in glezne trecea o luna,
in genunchi o zi, in coasta o ora
pe limba un minut si-n tampla
o secunda.

"De aceea incercam sa ne tinem
capetele cat mai departe de miezul pamantului" -
spuse cineva.

Dar
nu-l lua nimeni in seama.

Fiecare avea alt timp si-ncerca
sa traga-nspre el planeta,
care insa se multumea numai
sa se rostogoleasca.

Auzeam ingeri. Stam la panda
gata sa-i sar primului in spinare,
pregatindu-ma pentru o calatorie.

joi, 5 mai 2011

Nichita

"Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt."

"Candva totul va fi bine, iata speranta, acum totul este bine, iata iluzia."

"Rasul si plansul, sunt o trebuinta a preaplinului celui satul de sine insusi si inspaimantat de absenta gurii in jurul careia se nascuse."

"Intunecand intunericul,
iata
portile luminii."

"Sunt atat de fericit astazi
de parca mi-as lua la revedere de la viata,
de parca mi-as baga in inima un mar
ca sa nu mai bata, ci sa stea dracului,
ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun:
- Ma, ti-o fi sete!
Ia si tu si musca un mar!"