Când eram muritor

"Uităm aproape totul în viață și ne amintim de toate în moarte sau în starea în care se află o fantomă."
 
"[...] în felul în care amânăm toți lucrurile pe mai târziu și credem că va exista un mâine în care va fi posibil să  reținem ceea ce astăzi, ca și ieri, trece, se scurge și fuge, ceea ce devine pe nesimțire o nouă rutină care ne nivelează în felul ei zilele și nopțile până când acestea din urmă nu se mai pot concepe fără elementele care s-au instalat în ele, și nopțile și zilele trebuie să fie identice, în aspectele esențiale cel puțin, ca să nu existe nici renunțare, nici sacrificiu pentru cel care le iubește și le poate suporta."

"Ceea ce e mai eroic în om nu e faptul că trăiește sau că moare, ci faptul că durează, fără îndoială."
 
"Nu acorda nimănui răgaz, dacă o faci, te va face să plătești."

Afacerile, pentru oameni

"Majoritatea oamenilor, chiar și cei mai săraci, nu doresc, pur și simplu, să li se spună ce este bine pentru ei; doresc să fie implicați în procesu de îmbunătățire a propriilor vieți." 

  

"Când ridici o femeie peste limita sărăciei, schimbi destinul întregii ei familii pentru totdeauna." 

  

"Tot ce trebuie pentru a scoate săracii din sărăcie este crearea unui mediu propice pentru ei."

Sindromul de panică în Orașul Luminilor

"Cărțile nu sunt astăzi altceva decât niște mici muzee portabile."

"Turiștii sunt, în esență, un fel de copii, un fel de creaturi imature care se plimbă ținându-se de mână prin univers și fotografiază tot..."

"Suntem consumatori de moarte. Înțelegi? Consumăm știri despre moarte, iar când nu le avem ne lipsesc. O zi în care nu ni s-a dat o listă de morți este că o zi lipsă, o zi în care ne lipsește ceva. Fără lista de orori zilnică nu mai suntem oameni, ni se pare că timpul nu a lucrat..."

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam 
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul 
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după o viaţă de om încă
mai ieşeam unul câte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
aste e o...
asta e o...

sursa: www.poezie.ro/

Casa de pe colina

"Experienta primejdiei ne face cu fiecare zi tot mai lasi."

În cafeneaua tinereții pierdute

"Cerul e cortul sfâșiat al unui circ provincial."

Scrisori imaginare

"Există iluzii care nu s-au opus niciodată certitudinilor și adevărului, ci numai îndoielilor și morții."

"Aroganța celor care nu cred în nimic decât în deșertul din ei înșiși."

"Oamenii care văd trec pe stradă fără să rețină atâtea amănunte câte memorează cineva amenințat să orbească."

"Măreția unui martir nu se măsoară după suferințele îndurate, ci după credința sa."

"Viața e singurul paradis cu putință."
 
"Iar dimineața aceasta în care marea iese din noapte…"

"Nicăieri nu ne vom simți mai acut vârsta decât acolo unde am copilărit."