S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turghenev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlinește vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei. Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severității mamei lui, care îl bătea constant.
Turghenev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și 1841, a studiat istoria si psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. În timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș s-au răspândit în toata Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”. În perioada 1843-45 a lucrat la Ministerul internelor. După succesul a doua poeme se dedică în totalitate literaturii, ocupațiilor țării și călătoriilor. Are o relație cu cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot, rămânând alături de ea și de soțul acesteia pentru tot restul vieții; călătoresc împreună în Franța între anii 1845-46 și 1847-50. Deși în tinerețe a mai avut o relație cu o servitoare, în urma acestei legături rezultând o fiică nelegitimă, Paulinette, Viardot rămâne marea și neîmplinita dragoste a lui Turghenev.
În timpul studiilor de la Berlin, Turghenev se consacră nevoii de occidentalizare a Rusiei.
În 1840 scrie poeme și scurte povestiri sub influența lui Nicolai Vasilievici Gogol. Devine celebru în 1852 cu ciclul de scurte povestiri Zapiski Okhotnika sau Povestirile unui vânător. Opiniile lui Turghenev i-au adus acestuia o lună de detenție în St Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu.
În 1855 îl cunoaște pe Lev Tolstoi, care încă nu publicase nici o operă. Turghenev, recunoscându-i geniul literar, scria într-o scrisoare adresată surorii lui Lev Tolstoi: „Nu exagerez când spun că o să devină un mare scriitor”.
În 1857 face o călătorie la Paris, împreună cu Tolstoi și Nicolai Nekrasov, arătându-le acestora toate obiectivele turistice. “Turghieniev este plictisitor” scria Tolstoi în jurnalul său la Dijon. Deși relațiile celor doi mari scriitori au fost destul de tensionate, ei nu au întrerupt niciodată legătura.
Sub influența critica a lui Vissarion Belinsky, adept al realismului social în literatură, Turghenev abandonează romantismul pentru a aborda stilul realist.
Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri și nuvele ale sale, RUDIN (1856), DVORIANSKOE GNEDO (1859), NAKANUNE (1860) și OTTSY I DETI (1862).Tema centrală a acestor opere este frumusețea dragostei timpurii, visul pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă neîmplinirea dragostei lui pentru Paulina. O altă femeie care l-a influențat considerabil pe Turghenev a fost mama sa, puternica sa personalitate lăsând urme în opera autorului.
În 1862 reacția ostilă stârnita de opera „Părinți si copii” contribuie la decizia autorului de a părăsi Rusia. Acesta își pierde majoritatea cititorilor; nuvela examinând conflictul dintre generații. Turghenev se stabilește în Germania iar mai târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinți si copii” înregistrează un mare succes.
În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Știință, iar în 1879 doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La Paris, cel mai apropiat prieten a lui Turghenev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta împărtășindu-i ideile sociale și estetice.
Pe data de 3 septembrie 1883, Turghenev moare la Bougival în apropiere de Paris; trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt Petersburg.
Sursa: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu