"La ce bun experiența, cultura, diplomele, care-mi certifică în fața nu știu cui că am fost cineva, când îmi simt mâinile iscate, reci, fața suptă și, ce mai, corpul, ceea ce sunt, adică alcătuirea ce abia mai poate păstra un suflet revoltat, contrariat de fragilitatea structurii care îl găzduiește, speriat de acest provizorat al construcției fără vlagă care simt că sunt?"
"Masa mi-e plină de cărți și de adevăruri descoperite sau înțelese prea târziu."
"[...] iar dacă închideam ochii spre a simți și mai puternic bucuria ce mă încerca, în spatele pleoapelor îmi curgeau valuri imense de lumină verde, încât aveam impresia că din cer se rostogolesc peste mine toate câmpiile lumii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu