Pe culmile disperării (II)

 "În somn uiți drama vieții tale, uiți complicațiile și obsesiile, așa încât fiecare deșteptare este un început nou de viață, este o speranță nouă."

 "Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-și creeze din semen un supus. Nici un animal nu-și bate joc de altul, asemănător până la identitate cu el. Numai omul este capabil de autodispreț."

 "Dacă ar exista un zeu al tristeții, lui nu i-ar putea crește decât aripi negre și grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern."

 "Munca susținută și neîncetată tampeste, trivializează și impersonalizează."

 "Defectul tuturor oamenilor este că așteaptă să trăiască, deoarece n-au curajul fiecărei clipe."

 "Cum s-ar putea lupta împotriva nefericirii? Numai luptând împotriva noastră, dându-ne seama că ea nu provine din afară, ci din noi înșine. Dacă ne-am da seama în fiecare moment că totul depinde de răsfrângerea în conștiința noastră, de amplificările interne și de ascuțimea sensibilității, atunci am ajunge în fiecare clipă la aceea luciditate în care realitățile se situează în justele lor contururi. Nu este vorba să ajungem la fericire, ci la un grad mai mic de nefericire."

 "Feritiva de oamenii incapabili de viciu, deoarece prezența lor nu poate fi decât plictisitoare, incoloră și fadă. Căci despre ce vă poate vorbi un om incapabil de viciu, decât despre morală?"

 "Puțină cunoaștere încântă; multă cunoaștere dezgustă. Cu cât cunoști mai mult, cu atât vrei să cunoști mai puțin. Cine nu suferă din cauza cunoașterii, acela n-a cunoscut nimic."