joi, 23 februarie 2012
Viața pe un peron
"Modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât destinul său."
"Să nu-ți amintești orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent."
"Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur."
"Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți întotdeauna îndreptându-te spre sfârșit."
"Dacă asculți toată viața același concert, de fapt asculți mereu alte concerte. Discul e același, dar tu nu mai ești același de dinainte. Ești altul, mereu altul."
"Țipătul nu este un argument, dar este o dovadă că omul acela nu mai are ce face cu logica."
"Goya zicea că somnul rațiunii naște monștri."
"Iremediabilă e numai greșeala de a te lăsa strivit."
"De teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează."
"Pentru a se opune răului, omul trebuie să înceapă prin a se teme de răul din el."
"În anumite circumstanțe, există ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în această frică un loc cât mai confortabil."
"Ce este pentru mine speranța; un semn că n-am renunțat încă să judec normal, că încă mai știu ce vreau, că deosebesc încă răul de bine."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu