marți, 31 decembrie 2013

Portretul unei doamne

"Am o formatie de muzica in anticamera mea. Are ordin sa cante fara incetare si-mi face astfel doua imense servicii: ma protejeaza de zgomotele lumii de afara si lasa lumea sa creada ca inauntru se danseaza."

"Cand lumea uita ca sunt o biata creatura, sunt adesea pus in incurcatura. Dar e mai rau cand isi aduc aminte."

"Misiunea naturala a femeii este sa fie acolo unde este cel mai mult apreciata."

"Daca un om e nefericit, e numai din vina lui."

"E oribil sa alergi dupa bani, dar e foarte placut sa-ti iasa in cale." 

luni, 2 decembrie 2013

Moartea caprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt. 
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt. 
A rãmas cerul fierbinte si gol. 
Ciuturile scot din fântânã nãmol. 
Peste pãduri tot mai des focuri, focuri 
Danseazã sãlbatice, satanice jocuri.

Mã iau dupã tata la deal printre târsuri,
Si brazii mã zgârie, rãi si uscati.
Pornim amândoi vânãtoarea de capre, 

Vânãtoarea foametei în munþii Carpati.

Setea mã nãruie. Fierbe pe piatrã
Firul de apã prelins din cismea.
Tâmpla apasã pe umãr. Pãsesc ca pe-o altã 

Planetã, imensã, strãinã si grea.

Asteptãm într-un loc unde încã mai sunã, 
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scãpãta soarele, când va licãri luna, 

Aici vor veni în sirag sã se-adape
Una câte una cãprioarele.

Spun tatii cã mi-i sete si-mi face semn sã tac. 
Ametitoare apã, ce limpede te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri 
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rãsuflã valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sânge si pieptul mi-i rosu, de parcã 

Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flãcãri vinetii,
Si stelele uimite clipirã printre ele.
Vai, cum as vrea sã nu mai vii, sã nu mai vii, 

Frumoasã jertfã a pãdurii mele!

Ea s-arãtã sãltând si se opri 
Privind în jur c-un fel de teamã, 
Si nãrile-i subtiri înfiorarã apa 
Cu cercuri lunecoase de aramã.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelãmurit, 
Stiam cã va muri si c-o s-o doarã.
Mi se pãrea cã retrãiesc un mit
Cu fata prefãcutã-n cãprioarã.


De sus, lumina palidã, lunarã,
Cernea pe blana-i caldã flori stinse de cires. 

Vai, cum doream ca pentru-ntâia oarã 
Bãtaia pustii tatii sã dea gres!
Dar vãile vuirã. Cãzutã în genunchi, 
Îsi ridicase capul, îl clãtinã spre stele, 
Îl prãvãli apoi, stârnind pe apã 
Fugare roiuri negre de mãrgele.

O pasãre albastrã zvâcnise dintre ramuri, 
Si viata cãprioarei spre zãrile târzii 
Zburase lin, cu tipãt, ca pãsãrile toamna 
Când lasã cuiburi sure si pustii.
Împleticit m-am dus si i-am închis 
Ochii umbrosi, trist strãjuiti de coarne, 
Si-am tresãrit tãcut si alb când tata 
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii cã mi-i sete si-mi face semn sã beau. 
Ametitoare apã, ce-ntunecat te clatini!
Mã simt legat prin sete de vietatea care a murit 

La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desartã si strãinã
Când viata-n noi cu greu se mai aninã,
Iar datina si mila sunt desarte,
Când soru-mea-i flãmândã, bolnavã si pe moarte.


Pe-o narã pusca tatii scoate fum.
Vai fãrã vânt aleargã frunzarele duium! 

Înaltã tata foc înfricosat.
Vai, cât de mult pãdurea s-a schimbat! 

Din ierburi prind în mâini fãrã sã stiu 
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii 

Inima cãprioarei si rãrunchii.

Ce-i inimã? Mi-i foame! Vreau sã trãiesc, si-as vrea... 
Tu, iartã-mã, fecioarã - tu, cãprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Si codrul, ce adânc! 

Plâng. Ce gândeste tata? Mãnânc si plâng. Mãnânc! 

duminică, 1 decembrie 2013

Despre eroi si morminte

"Nu faci rau unui om de care nu-ti pasa."

"In copilarie astepti marea fericire, o fericire absoluta, de necuprins. Si in asteptarea acestui fenomen lasi sa treaca, sau nu pretuiesti, momentele de fericire marunta. Singurele care exista."

"Poti fi alaturi de alta fiinta, o poti auzi si atinge, si totusi sa fii despartita de ea prin ziduri de netrecut; tot asa cum, dupa moarte, spiritul nostru poate fi aproape de cel pe care l-am iubit si totusi despartit fara mila de zidul nevazut."

"Destinul il orbeste pe cel pe care vrea sa-l duca la pirzanie."