InfoAutor: Lev Tolstoi

Lev Nikolaevici Tolstoi se naşte la 9 septembrie 1828 pe moşia familiei de la Iasnaia Poliana, în apropiere de Moscova. Rămas de timpuriu orfan, este crescut de o mătuşă la Kazan, unde studiază între 1844-1847. Fără a-şi încheia studiile intră în serviciul militar, participînd la campaniile din Caucaz şi Crimeea. Din această perioadă datează şi prima sa povestire Copilăria (1852, publicată de Nekrasov în „Sovremennik"), care îi va aduce consacrarea literară. Remarcat şi încurajat de Turgheniev, se dedică tot mai mult scrisului, renunţînd la cariera militară. 

Face două călătorii în Europa, iar în 1862, se căsătoreşte cu Sofia Andreevna Bers, fiica unui medic moscovit, cu care are treisprezece copii. Stabilit la Iasnaia Poliana, se ocupă mult de punerea în practică a ideilor sale pedagogice reformatoare, înfiinţînd printre altele o şcoală model pentru ţărani. În atmosfera de relativ calm al unei vieţi patriarhale, scrie cîteva din marile lui lucrări epice: Cazacii (1863); Război şi pace (1865-1869); Anna Karenina (1875-1877). O dată cu aceasta din urmă, se anunţa însă debutul unei crize de conştiinţă, ce-l va apropia de conceptele unui creştinism primitiv, transformîndu-l într-un partizan al non-violenţei şi al abolirii proprietăţii. 

Forţa sa creatoare se revarsă în sute de pagini de disertaţii polemice, dedicate unor subiecte teologice, didactice, sociale şi artistice, dar finalizează şi cîteva lucrări literare semnificative: povestirile Moartea lui Ivan Ilici (1886), Sonata Kreutzer (1889); dramele Puterea întunericului (1890), Cadavrul viu (1900); romanul Învierea (1898-1899). În 1901 Tolstoi va fi excomunicat de Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse; în aceeaşi perioadă se desparte de familie, devenind în schimb idolul tinerilor intelectuali ruşi. La 7 noiembrie 1910 moare în halta Astapovo.

sursa: prefata romanului "Invierea"