joi, 10 noiembrie 2011

Tara de dincolo de negura


"Copilul de odinioară nu mai este de mult. Îi păstrez numai în mine înregistrate imaginile, ca-n mormântul unui album."

"Când ieşirăm spre poiana Jidovului, luci soarele în asfinţit, în aur şi purpură; vântul căzu şi plângerea pădurii conteni. Se vedeau lucind până în depărtări valurile codrului."

"Omul [...] e un mişel, pentru că nu-şi are blana lui ş-o ia de la făpturi care au nevoie de ea. E o fiinţă fără credinţă şi fără judecată, pentru că-şi închipuie că Dumnezeu a făcut lumea numai pentru el..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu